Archives de août 2001

A leccia

A leccia

 

Maturita ùn poi tene,
ti tocca à falà ne in pianu.
A ramella ùn ti ritene
è resiste serà vanu :
Principia a to caminata
in una bella intoppata.

 

Ch’ellu ùn venga qualchì varru
à fà si una runzicata,
è menu ùn destinu amaru
à toglie a to spassighjata.
Ch’ella t’anderà à bè (ne)
Quessa ùn la poi sapè (ne).

 

Trà u ventu è a spiscina
di cumpagni ne ai un paghju
purtà ti à la cunfina,
in cusì longu viaghju,
sinu à lu locu beatu
chì ti hè statu riservatu.

 

In quellu locu maternu
ci faci la to casuccia
per pudè francà l’inguernu,
custudì a to talluccia
è sparghje e to radicelle
cum’è tante arbicinelle.

 

Toccu la prima sulana,
da l’intorchju à a stinzata,
pigli pianu a suprana
à la robba accatastata.
Ma la faccenda ùn ti stanca
chì curagiu ùn ti ne manca.

 

Forza vera di a natura,
puru essendu tennerone,
cacci in la terra più dura,
poi incrinà lu pentone ;
a to brama hè vede luce
è nunda ti vene à nuce.

 

A ti provi à piglià in altu
stendendu u to ramicellu
chì t’accuncerà lu scartu
per pudè vede lu celu.
Ma d’cqua abbisognerai
è lu sole loderai.

 

Stu terricciu chì ti fascia
hè più chè una forturezza,
ti s’aggrotta è po ti lascia,
generosu, a so ricchezza ;
da cresce ch’è tù posca
tutta pruvista t i busca.

 

Ghjè franchendu le stagioni
ch’è tù ne veni cambiata
sparghjendu li to ghjamboni
segnu ch’è tù si ingrandata.
D’arburellu à arburone
ombra toia hè testimone.

 

A to fronda cusì verde
face risa à l’inguernata ;
U ventu u soffiu si perde
à pruvà ne a sdradicata ;
in furesta, cercheranu,
ùn ci hè più grande tarcanu.

 

Da la ghjanda fortunata,
cusì Natura hà vulsutu,
leccia ti ne sì tornata
di fustu bellu furzutu ;
ma la fama di u to legnu
hè cagione à fà ti segnu.

 

Chì la fama hà un valore
solu quand’ella ci porta
a salute incù l’onore,
vita asgiata è micca corta
è quella po ùn hè la sorte
di la leccia cusì forte.

 

Bancalaru s’ellu ùn hè
à cambià ti in tavulinu,
legnaghjolu ci si s’hè
à fà ti peghju destinu :
Tanti belli ceppiconi
per dà vita à li fuconi.

 

Tantu lognu serà statu
per la ghjanda lu caminu
è mai ci averà pensatu
à imburrà ne lu carminu.
Ma natura ùn hè ingrata
un’ antra leccia si hè nata.

Cristofanu FILIPPI
u 2 d’agostu di u 2001

Poster un commentaire

%d blogueurs aiment cette page :