Archives de la catégorie Prosa
A Santa Vaglia
Publié par Cristofanu FILIPPI dans Prosa le 30/08/2011
A Santa Vaglia

"Daretu, u sole a si spuntava à l’orizonte è l’ultimi nuli di rosulu vechju impeciati facianu da sgaiuffi vergugnosi à l’affaccà di u maestru di scola..."
Infine…
Era stanciatu. E roppate s’eranu alluntanate. U tonu budulava sempre, ma per altre cunfine oramai. U ventu furibondu, cappiatu da i so cumparsi di lotta, avia pur’ chì fà à circà fiatu, bellu bellu era turnatu ventulellu eppo trattu, per compie u so tira è molla in un’ ultima ansciata muribonda. A notte, in a so scappata mutesca, sfasciava nantu à l’onde un velu di luce chì, via via, paria spianà i marosuli ribelli affaccendati à resiste una volta torna prima di fà piazza à un mare più appaciatu. Daretu, u sole a si spuntava à l’orizonte è l’ultimi nuli di rosulu vechju impeciati facianu da sgaiuffi vergugnosi à l’affaccà di u maestru di scola.
À sta stonda matuttina, tuttu in giru à A Santa Vaglia era per dì ch’ellu era compiu, infine, quellu tempurale tremendu chì l’avia scuzzulati à tutti.
Iè. Li si paria d’avè passatu una nuttata in infernu. L’era cascata in capu una timpesta di l’altru mondu, una di quelle chì ùn ci n’era più statu da tempi è tempi. Da ondeci ore è mezu di sera sinu à alba. Non solu ùn avianu pussutu chjode l’ochju, ma eranu stati sciambagliati in tutti i sensi : lampati per aria, spulati in terra, scialbati contru à e parete è e cuttiglie, tante è tante volte ch’elli s’eranu piantati di cuntà quant’elli avianu resu u soiu à i quattru agni di u battellu. Eranu abbambanati ! Più elli quattru d’altronde chè u cane chì s’era impustatu nantu à un lettu è ùn avia più mossu sinu à a calmina. L’animali, hè vera, anu u stintu più chè i cristiani per tirà si da i passi dilicati, soprattuttu quella razza di i Labradori chì tuttu ognunu sà quant’elli ponu esse sereni ancu in peghjò situazioni. Infine chì, per sta stonda ; elli quattru ùn sapianu più induve batte di capu. Non solu chì tuttu era in sottusopra è chì li currianu in i nari e tanfate parturite da un mischji mischja chì Diu ne sà, ma dinù chì era natu u strunchizzime in tuttu u battellu è chì ci vulia à pruvà à fà ne l’avvinta di i danni. L’affare s’annunziava longu è fastidiosu. Tantu più ch’elli eranu stanchi morti.
Mondi
Publié par Cristofanu FILIPPI dans Prosa le 27/07/2009
Mondi
L’avete mai fighjata una goccia d’acqua da vicinu ? Avete rimarcatu a perfezzione di e so curve ? L’armunia di e so forme ?
Forse averete rimarcatu cum’ella hè capace à piglià si u lume in giru è à restituì lu ancu più bellu in u rispechju di a so tralucenza.
S’è vo’ ci fate casu, ci pudete vede culori di tutte e mamme, Diu ci hà di sicuru untu u so pinellu per fà quelli di a terra è di u celu.
Accade ancu, quandu omu ci ciotta un sguardu appena più curiosu o forse più passiunatu, di vede nasce mondi in issa gocciuccia d’acqua…
À dì la franca, eiu, ùn aghju mai vistu da vicinu gocce d’acqua. Ma quandu vecu luce i so ochji, ùn hè micca una goccia chì mi si pare di vede, ma un oceanu…
Cristofanu FILIPPI
U 27 di lugliu di u 2009