Archives de la catégorie Puesia

À sole altu

 

Rembu à lu ponte

"T'aghju intesu vocerà rembu à lu ponte..."

À sole altu

 

Di notte tempu
T’aghju intesu
Vocerà rembu à lu Ponte
A to pena
A m’anu detta
Tante petri scunsunlate

 

Di notte tempu
L’aghju viste
Tutte quante le to lotte
U to Credo
U m’anu contu
Tanti canti spurgulati

 

À sole altu
Vogliu sente
A to voce asserenata
E to spere
E si godinu
Tanti è tanti cori beati

 

À sole altu
Vogliu vede
A mio terra à core scioltu
A so sbrama
A palesinu
Tanti è più di chjar’ di luna

Cristofanu FILIPPI
U 22 di lugliu di u 2003

Poster un commentaire

Dubbiti

Dubbiti

 

È mi ballanu i sensi
in lu pattume di sta vita
chì tira à l’insù…
chì punta à l’inghjò…

 

È s’infinghjenu l’idee
in la fangaghja di sta via
chì chjama : « Veni ! »…
rinfaccia : « Vai ! »

 

È s’infunga a mio carne
In le mani di stu Diu
Chì face di sì…
È dice di nò…

 

Ed eiu ùn sò chè omu
trà omi fatti da l’omu,
in sta terra
à mezu à e terre,
in stu mondu,
à mezu à i mondi…

 

 

Cristofanu FILIPPI
Ferraghju di u 2002

Poster un commentaire

A leccia

A leccia

 

Maturita ùn poi tene,
ti tocca à falà ne in pianu.
A ramella ùn ti ritene
è resiste serà vanu :
Principia a to caminata
in una bella intoppata.

 

Ch’ellu ùn venga qualchì varru
à fà si una runzicata,
è menu ùn destinu amaru
à toglie a to spassighjata.
Ch’ella t’anderà à bè (ne)
Quessa ùn la poi sapè (ne).

 

Trà u ventu è a spiscina
di cumpagni ne ai un paghju
purtà ti à la cunfina,
in cusì longu viaghju,
sinu à lu locu beatu
chì ti hè statu riservatu.

 

In quellu locu maternu
ci faci la to casuccia
per pudè francà l’inguernu,
custudì a to talluccia
è sparghje e to radicelle
cum’è tante arbicinelle.

 

Toccu la prima sulana,
da l’intorchju à a stinzata,
pigli pianu a suprana
à la robba accatastata.
Ma la faccenda ùn ti stanca
chì curagiu ùn ti ne manca.

 

Forza vera di a natura,
puru essendu tennerone,
cacci in la terra più dura,
poi incrinà lu pentone ;
a to brama hè vede luce
è nunda ti vene à nuce.

 

A ti provi à piglià in altu
stendendu u to ramicellu
chì t’accuncerà lu scartu
per pudè vede lu celu.
Ma d’cqua abbisognerai
è lu sole loderai.

 

Stu terricciu chì ti fascia
hè più chè una forturezza,
ti s’aggrotta è po ti lascia,
generosu, a so ricchezza ;
da cresce ch’è tù posca
tutta pruvista t i busca.

 

Ghjè franchendu le stagioni
ch’è tù ne veni cambiata
sparghjendu li to ghjamboni
segnu ch’è tù si ingrandata.
D’arburellu à arburone
ombra toia hè testimone.

 

A to fronda cusì verde
face risa à l’inguernata ;
U ventu u soffiu si perde
à pruvà ne a sdradicata ;
in furesta, cercheranu,
ùn ci hè più grande tarcanu.

 

Da la ghjanda fortunata,
cusì Natura hà vulsutu,
leccia ti ne sì tornata
di fustu bellu furzutu ;
ma la fama di u to legnu
hè cagione à fà ti segnu.

 

Chì la fama hà un valore
solu quand’ella ci porta
a salute incù l’onore,
vita asgiata è micca corta
è quella po ùn hè la sorte
di la leccia cusì forte.

 

Bancalaru s’ellu ùn hè
à cambià ti in tavulinu,
legnaghjolu ci si s’hè
à fà ti peghju destinu :
Tanti belli ceppiconi
per dà vita à li fuconi.

 

Tantu lognu serà statu
per la ghjanda lu caminu
è mai ci averà pensatu
à imburrà ne lu carminu.
Ma natura ùn hè ingrata
un’ antra leccia si hè nata.

Cristofanu FILIPPI
u 2 d’agostu di u 2001

Poster un commentaire

Quandu li ti daraghju ?

Manu

à Mammone

Quanti basgi ch’eo averaghju…
Stuzzicanu li mio sonnii
Aggrancati in u tempu
Chì trascina li so ghjorni.
Quandu li ti daraghju ?


Ùn basteranu i ritratti

Chì matrucanu a mente :
Ùn sò boni à rispechjà ti
Quant’è l’acqua di isse surghjente
Chì vanu, chì vanu…

Nantu à la petra murata,
Una perla cristalina,
Lacrima di isse loche
Chì si lampa in l’incrina,
Si ne cola scunsulata.


Ùn basteranu i ritratti

Chì matrucanu a mente :
Ùn sò boni à rispechjà ti
Quant’è l’acqua di isse surghjente
Chì vanu, chì vanu…

Ma basteranu i ricordi
Ad appacià la mancanza
Suneranu li mio accordi
Per fà cresce a credenza :
Chì si spanna, si spanna…

Cristofanu FILIPPI
u 20 di lugliu di u 2001

1 commentaire

U francà di e stagione

U francà di e stagione

 

Spadanscia a mio muntagna sottu à a vampa di u sole.
U mintrastu di lu so muscu incuruneghja lu maticciu
chì s’infiara sopra a frasca di u mantellu castagnicciu
à sinu à la rinfriscata di una nottata di fole,
cun l’eternu passatempu di lu celu di l’estate
chì m’arrega lu serenu di e so stelle suminate.

 

Invechja la mio muntagna in un vestitu russicciu.
U muscu di e mele, poste in la filetta secca,
accarezza incù dulcezza u paese chì rinfresca
gudendu si lu raghju di u sole tricatricciu,
quandu a sarra pianu pianu si tira un velu grisgignu
nantu à a valle chì cuntrasta incù lu chjarore vicinu.

 

S’ingronchja a mio muntagna sottu à a neve chì si chjina.
à l’aggrottu di lu vetru, affuscatu di vapore,
schjuppitteghja un ceppicone chì rigala u so calore ;
al di fora u celu grisgiu pare falà ne in pulvina.
U cunfortu di una casa eiu sò quant’ellu vale
quandu in un dolce silenziu s’accampa u tempurale.

 

Rinvivisce a mio muntagna in una carezza verde.
L’amanduli sbucciati chjamanu li benedetti,
cola lu rossu suchjosu di li chjarasgi amaretti,
luntanu ferraghju scuru è le to ghjurnate frete !
da tandu un solcu tiratu dà speranza à li mio sogni :
Imbellisce mi la vita chì accarezza li mio ghjorni.

 

Ùn muta un palmu a mio muntagna franchendu tante stagione.
Eiu invechju à fiancu à ella fendu li da testimone,
tutti l’anni chì s’ammansanu maturiscenu u mio campà
è cun tè la mio cumpagna quellu mondu vogliu varcà.

 

Cristofanu FILIPPI
Maghju di u 2001
Issu scrittu hè statu messu in canzona da u gruppu Surghjenti in u 2003
è arrigistratu nantu à u discu « Orma »
http://www.surghjenti.com 

Surghjenti - "Orma"

"Orma" Maghju 2003 - Surghjenti

Poster un commentaire

Primure

Primure

 

Nantu à viottuli suprani,
quandu u passu vene lenu
à la vinta di l’alpani,
ne sfasciu un mondu serenu.

Campu, cantu è spergu !

 

Per issu paese impetratu
di silenziu chì li pesa,
lu mio versu piglia fiatu
è in un lampu si palesa.

Cantu, campu è spergu !

 

In sta terra à mezu mare
ciambuttata da li venti
una storia, mi si pare,
l’hà da scrive a so ghjente.

Spergu, campu è cantu !

Cristofanu FILIPPI
Maghju di u 2000

Poster un commentaire

I venti di u campà

I venti di u campà

 

Àndà
À circà le sponde porghe,
Sgranate in l’idea di ciò chì pare,
Duve tuttu hà più valore,
Duve e sfiere ùn sò amare
À e stonde di u campà.

 

Àndà
À scavà « e ciare di l’oru »
Arrebiite à l’ochju di a miseria
Duve spadanscianu le brame,
Duve piccianu i sonnii
À e muche di u campà.

 

Ma vultà
À fà ghjorni novi
Zuccati in u scogliu di a memoria
Duve maturanu li detti,
Duve crescenu li fatti
À u sole di u campà

 

Andà
À murà castelli è torre
Innalzati in e teppe di u sperà,
Duve s’intananu i lumi
Di quellu chì cerca sale
À i venti di u campà

Cristofanu FILIPPI
U 4 d’agostu di u 1999

Issu scrittu l’aghju dinù messu in canzona
è hè statu arrigistratu nantu à u 2du discu
di L’Attraghju« Infucià si » esciutu in u 2017

L'Attrachju Infucià si 2017

L’Attrachju – « Infucià si » – 2017

 

Poster un commentaire

Voce mori

Voce mori 

 

Da isse loche brusgiasangue à serenu impastate,
Da issi monti basgiaventi tante stonde azzicati,
Sò di radiche è di ghjente,
Di ricocchi è intrecciate.

Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È fà cresce l’idea vera.

 

Fiume d’oru diviziosu d’annacquanne tante terre,
Assaziendu lu maremondu, ùn cunnosce le fruntiere,
À fiumare scanellate
Da infruttà mente è manere.

Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È innalzà si a preghera. 

 

Chjerchju umanu spannacantu d’una leia trinitaria,
Piglia fiatu à lu fraternu per un ansciu d’armunia,
Si ne sparghje, voce unite,
Da basgià la ghjente varia.

Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È turnà si ne bandera.

Cristofanu FILIPPI
u 10 di ghjugnu di u 1994
Issu scrittu hè statu messi in Canzona da u gruppu Esse
è arrigistratu nantu à u so primu discu Franchendu issu passu

Esse - "Franchendu issu passu"

"Franchendu issu passu" Nuvembre 1995 - Esse

Poster un commentaire

Fior’ di stella

Fior’ di Stella

 

S’era pisatu lu sole
Quella mane sopra à l’onde
Quandu pianu li ventulelli
Carezzavanu e sponde
Chì lu fischju di l’ocelli
Mi contava duie fole.

 

M’arricordu quellu ghjornu
Le mio pene sò smarite
Ci era in l’aria un incantu
Chì hà guaritu e mio ferite
Si hè schjaritu lu mio cantu
In stu mumentu eternu.

 

In u fiume chì curria
Aghju intesu una voce
Chì parlava d’una stella
Nata per purtà la pace
In core d’una zitella
U so lume risplendia

 

È issa voce discitava
Ghjuvanotti è vechjaconi
Ribumbava la nutizia
Per li valli è li valloni
Li purtava l’amicizia
È incù fede spurgulava :

 

Chì lu mondu si disceti
Per vede quella zitella
Ch’elli nascinu terzetti
È ancu qualchì paghjella
Stu ghjornu ch’ellu si festi
Oghje hè nata Fior’ di Stella.

Cristofanu FILIPPI
u 28 d’aprile di u 1993
Issu scrittu l’aghju messu in canzona in u 1993
 per u gruppu Esse 
è hè statu arrigistratu nantu à u so primu discu
« Franchendu issu passu »  in u 1995

Esse - "Franchendu issu passu"

"Franchendu issu passu" Nov 1995 - Esse

Poster un commentaire

È seremu

È seremu

"... Di isse muntagne materne, ch'è tù tocchi s'è tù mi basgi..."

 

È seremu

 

À l’incantu d’una notte,
di a pace, d’una risa,
vecu issu visu zitellinu
chì empie d’amore lu mio esse.

È sò…

 

Sò d’acqua linda è pura
di isse muntagne materne
ch’eo tengu quant’eo ti tengu,
ch’è tù tocchi s’è tù mi basgi.

È sì…

 

Sì di l’avvene ch’eo feraghju
à u frisgiu d’una penna
chì ci scriverà dumane à u plurale
cum’è vita si scrive in dui.

È seremu ! 

Cristofanu FILIPPI
u 10 di ferraghju di u 1993
Issu scrittu l’aghju dinù messu in canzona in u 1999 è
hè statu arrigistratu nantu à u primu discu di
Francine MASSIANI, « Donna fata » in u 2010
http://www.francine-massiani.com 

Francine Massiani - "Donna fata" Nov 2010

Ascultà "È seremu" nantu à DEEZER

Poster un commentaire