Cristofanu FILIPPI
Cet utilisateur n'a partagé aucun renseignement biographique
Page d'accueil: https://chfilippi.wordpress.com
Rembu à i mo fiaschi
Publié dans Puesia à 10/03/2006
Rembu à i mo fiaschi
Arrembatu à i mo fiaschi,
una stonda,
l’astutu si sdrughje
in u viotu
chì mi circonda.
È mi bollenu i sensi
à sapè li perchè,
à sapè le ragiò,
à sapè…
ùn sò chè.
A mo carne si cunsuma
à scandellera,
cum’è issu chjodu
rughjinosu
ch’ella si rode a mosca
da tanti è tanti anni.
È issu viotu à l’intornu
chì mi stringhje,
mi stringhje
è mi surpa l’ansciu
da fà mi le cappià
isse parolle,
quelle pensate
mai dette,
tenute…
à mutesca.
U mio core si cunsuma
à sfracellera
cum’è issa carne
fiacca
ch’ella si rode a vita
da tanti è tanti anni.
Cristofanu FILIPPI
u 10 di marzu di u 2006
Assenza
Publié dans Puesia à 10/08/2003
Assenza
Cum’è ella vene loscia
a vita…
Notte porga di stelle
chì mi fascia
l’astutu.
Cum’è ellu torna lazzu
u tempu,
sale fattu si rena
chì mi sgrisgia
le carne
Aspra quantu si pò fà
a stonda…
rigu chì tira buccate
è mi si surpa
l’esse.
Cristofanu FILIPPI
U 10 d’agostu di u 2003
À sole altu
Publié dans Puesia à 22/07/2003
À sole altu
Di notte tempu
T’aghju intesu
Vocerà rembu à lu Ponte
A to pena
A m’anu detta
Tante petri scunsunlate
Di notte tempu
L’aghju viste
Tutte quante le to lotte
U to Credo
U m’anu contu
Tanti canti spurgulati
À sole altu
Vogliu sente
A to voce asserenata
E to spere
E si godinu
Tanti è tanti cori beati
À sole altu
Vogliu vede
A mio terra à core scioltu
A so sbrama
A palesinu
Tanti è più di chjar’ di luna
Cristofanu FILIPPI
U 22 di lugliu di u 2003
Dubbiti
Publié dans Puesia à 10/02/2002
Dubbiti
È mi ballanu i sensi
in lu pattume di sta vita
chì tira à l’insù…
chì punta à l’inghjò…
È s’infinghjenu l’idee
in la fangaghja di sta via
chì chjama : « Veni ! »…
rinfaccia : « Vai ! »
È s’infunga a mio carne
In le mani di stu Diu
Chì face di sì…
È dice di nò…
Ed eiu ùn sò chè omu
trà omi fatti da l’omu,
in sta terra
à mezu à e terre,
in stu mondu,
à mezu à i mondi…
Cristofanu FILIPPI
Ferraghju di u 2002
A leccia
Publié dans Puesia à 02/08/2001
A leccia
Maturita ùn poi tene,
ti tocca à falà ne in pianu.
A ramella ùn ti ritene
è resiste serà vanu :
Principia a to caminata
in una bella intoppata.
Ch’ellu ùn venga qualchì varru
à fà si una runzicata,
è menu ùn destinu amaru
à toglie a to spassighjata.
Ch’ella t’anderà à bè (ne)
Quessa ùn la poi sapè (ne).
Trà u ventu è a spiscina
di cumpagni ne ai un paghju
purtà ti à la cunfina,
in cusì longu viaghju,
sinu à lu locu beatu
chì ti hè statu riservatu.
In quellu locu maternu
ci faci la to casuccia
per pudè francà l’inguernu,
custudì a to talluccia
è sparghje e to radicelle
cum’è tante arbicinelle.
Toccu la prima sulana,
da l’intorchju à a stinzata,
pigli pianu a suprana
à la robba accatastata.
Ma la faccenda ùn ti stanca
chì curagiu ùn ti ne manca.
Forza vera di a natura,
puru essendu tennerone,
cacci in la terra più dura,
poi incrinà lu pentone ;
a to brama hè vede luce
è nunda ti vene à nuce.
A ti provi à piglià in altu
stendendu u to ramicellu
chì t’accuncerà lu scartu
per pudè vede lu celu.
Ma d’cqua abbisognerai
è lu sole loderai.
Stu terricciu chì ti fascia
hè più chè una forturezza,
ti s’aggrotta è po ti lascia,
generosu, a so ricchezza ;
da cresce ch’è tù posca
tutta pruvista t i busca.
Ghjè franchendu le stagioni
ch’è tù ne veni cambiata
sparghjendu li to ghjamboni
segnu ch’è tù si ingrandata.
D’arburellu à arburone
ombra toia hè testimone.
A to fronda cusì verde
face risa à l’inguernata ;
U ventu u soffiu si perde
à pruvà ne a sdradicata ;
in furesta, cercheranu,
ùn ci hè più grande tarcanu.
Da la ghjanda fortunata,
cusì Natura hà vulsutu,
leccia ti ne sì tornata
di fustu bellu furzutu ;
ma la fama di u to legnu
hè cagione à fà ti segnu.
Chì la fama hà un valore
solu quand’ella ci porta
a salute incù l’onore,
vita asgiata è micca corta
è quella po ùn hè la sorte
di la leccia cusì forte.
Bancalaru s’ellu ùn hè
à cambià ti in tavulinu,
legnaghjolu ci si s’hè
à fà ti peghju destinu :
Tanti belli ceppiconi
per dà vita à li fuconi.
Tantu lognu serà statu
per la ghjanda lu caminu
è mai ci averà pensatu
à imburrà ne lu carminu.
Ma natura ùn hè ingrata
un’ antra leccia si hè nata.
Cristofanu FILIPPI
u 2 d’agostu di u 2001
Quandu li ti daraghju ?
Publié dans Puesia à 20/07/2001
à Mammone
Quanti basgi ch’eo averaghju…
Stuzzicanu li mio sonnii
Aggrancati in u tempu
Chì trascina li so ghjorni.
Quandu li ti daraghju ?
Ùn basteranu i ritratti
Chì matrucanu a mente :
Ùn sò boni à rispechjà ti
Quant’è l’acqua di isse surghjente
Chì vanu, chì vanu…
Nantu à la petra murata,
Una perla cristalina,
Lacrima di isse loche
Chì si lampa in l’incrina,
Si ne cola scunsulata.
Ùn basteranu i ritratti
Chì matrucanu a mente :
Ùn sò boni à rispechjà ti
Quant’è l’acqua di isse surghjente
Chì vanu, chì vanu…
Ma basteranu i ricordi
Ad appacià la mancanza
Suneranu li mio accordi
Per fà cresce a credenza :
Chì si spanna, si spanna…
Cristofanu FILIPPI
u 20 di lugliu di u 2001
U francà di e stagione
Publié dans Puesia à 18/05/2001
U francà di e stagione
Spadanscia a mio muntagna sottu à a vampa di u sole.
U mintrastu di lu so muscu incuruneghja lu maticciu
chì s’infiara sopra a frasca di u mantellu castagnicciu
à sinu à la rinfriscata di una nottata di fole,
cun l’eternu passatempu di lu celu di l’estate
chì m’arrega lu serenu di e so stelle suminate.
Invechja la mio muntagna in un vestitu russicciu.
U muscu di e mele, poste in la filetta secca,
accarezza incù dulcezza u paese chì rinfresca
gudendu si lu raghju di u sole tricatricciu,
quandu a sarra pianu pianu si tira un velu grisgignu
nantu à a valle chì cuntrasta incù lu chjarore vicinu.
S’ingronchja a mio muntagna sottu à a neve chì si chjina.
à l’aggrottu di lu vetru, affuscatu di vapore,
schjuppitteghja un ceppicone chì rigala u so calore ;
al di fora u celu grisgiu pare falà ne in pulvina.
U cunfortu di una casa eiu sò quant’ellu vale
quandu in un dolce silenziu s’accampa u tempurale.
Rinvivisce a mio muntagna in una carezza verde.
L’amanduli sbucciati chjamanu li benedetti,
cola lu rossu suchjosu di li chjarasgi amaretti,
luntanu ferraghju scuru è le to ghjurnate frete !
da tandu un solcu tiratu dà speranza à li mio sogni :
Imbellisce mi la vita chì accarezza li mio ghjorni.
Ùn muta un palmu a mio muntagna franchendu tante stagione.
Eiu invechju à fiancu à ella fendu li da testimone,
tutti l’anni chì s’ammansanu maturiscenu u mio campà
è cun tè la mio cumpagna quellu mondu vogliu varcà.
Cristofanu FILIPPI
Maghju di u 2001
Issu scrittu hè statu messu in canzona da u gruppu Surghjenti in u 2003
è arrigistratu nantu à u discu « Orma »
http://www.surghjenti.com
Primure
Publié dans Puesia à 27/05/2000
Primure
Nantu à viottuli suprani,
quandu u passu vene lenu
à la vinta di l’alpani,
ne sfasciu un mondu serenu.
Campu, cantu è spergu !
Per issu paese impetratu
di silenziu chì li pesa,
lu mio versu piglia fiatu
è in un lampu si palesa.
Cantu, campu è spergu !
In sta terra à mezu mare
ciambuttata da li venti
una storia, mi si pare,
l’hà da scrive a so ghjente.
Spergu, campu è cantu !
Cristofanu FILIPPI
Maghju di u 2000
I venti di u campà
Publié dans Puesia à 20/08/1999
Àndà
À circà le sponde porghe,
Sgranate in l’idea di ciò chì pare,
Duve tuttu hà più valore,
Duve e sfiere ùn sò amare
À e stonde di u campà.
Àndà
À scavà « e ciare di l’oru »
Arrebiite à l’ochju di a miseria
Duve spadanscianu le brame,
Duve piccianu i sonnii
À e muche di u campà.
Ma vultà
À fà ghjorni novi
Zuccati in u scogliu di a memoria
Duve maturanu li detti,
Duve crescenu li fatti
À u sole di u campà
Andà
À murà castelli è torre
Innalzati in e teppe di u sperà,
Duve s’intananu i lumi
Di quellu chì cerca sale
À i venti di u campà
Cristofanu FILIPPI
U 4 d’agostu di u 1999
Issu scrittu l’aghju dinù messu in canzona
è hè statu arrigistratu nantu à u 2du discu
di L’Attraghju, « Infucià si » esciutu in u 2017

L’Attrachju – « Infucià si » – 2017
Voce mori
Publié dans Puesia à 10/06/1994
Voce mori
Da isse loche brusgiasangue à serenu impastate,
Da issi monti basgiaventi tante stonde azzicati,
Sò di radiche è di ghjente,
Di ricocchi è intrecciate.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È fà cresce l’idea vera.
Fiume d’oru diviziosu d’annacquanne tante terre,
Assaziendu lu maremondu, ùn cunnosce le fruntiere,
À fiumare scanellate
Da infruttà mente è manere.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È innalzà si a preghera.
Chjerchju umanu spannacantu d’una leia trinitaria,
Piglia fiatu à lu fraternu per un ansciu d’armunia,
Si ne sparghje, voce unite,
Da basgià la ghjente varia.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremà ne mille cori
È turnà si ne bandera.
Cristofanu FILIPPI
u 10 di ghjugnu di u 1994
Issu scrittu hè statu messi in Canzona da u gruppu Esse
è arrigistratu nantu à u so primu discu Franchendu issu passu






